Smaranda Cernescu's Blog

Secretele minții - revelate prin metafore, jocuri și relații

Punctul de referință al coachingului – domeniul dedicat valorificării maxime a potențialului uman îl reprezintă cartea lui Timothy Gallwey – The Inner Game of Tennis, scrisă în 1972. Inițial, ea putea fi găsită în librării la secțiunea Sport, căci era despre tenis, despre cum pot fi dezvoltate abilitățile necesare acestui sport și despre cum pot fi obținute performanțele ridicate. Cartea a depășit însă cu mult domeniul sportului, devenind un reper pentru înțelegerea modului în care funcționează mintea noastră și cum poate fi ea folosită în a ne transforma viețile.

Metafora centrală este cea a modelului Jocului Interior pe care fiecare dintre noi îl joacă în orice aspect din viața sa, fie că e vorba despre relații, afaceri, sănătate, învățare sau chiar viața în plenitudinea ei.

Fiecare joc se poartă pe două planuri distincte:

    Jocul exterior: cel împotriva unui oponent exterior, jucat pentru a depăși niște obstacole exterioare și a atinge un obiectiv propus.

    Jocul interior: cel din mintea jucătorului, jucat pentru depășirea unor obstacole interioare, precum lipsa concentrării, nervozitate, îndoiala, neîncredere în sine, auto-culpabilizare. Este cel jucat pentru schimbarea acelor deprinderi ale minții care înhibă performanța. Are la bază arta relaxării versus a încerca din greu (”trying too hard”). Are în vedere performanța spontană care apare în momentul în care mintea este liniștită și devine una cu corpul.

    Mintea noastră are și ea două componente:

      Self 1: Mintea conștientă, mintea egoului (”the conscious teller”/ ” the conscious ego mind”). Este cea care emite gânduri în permanență, judecăți de valoare, aprecieri, oferă instrucțiuni, pune presiune, funcționează pe principiul ”muncește din greu”, ”încearcă din greu”. Consecințele sunt stări și emoții precum anxietate, neliniștite, frustrare, furie, nemulțumire, neîncredere, vinovăție, regret etc.

      Self 2: Mintea inconștientă, computerul automat al corpului (”the unconscious doer”/ ”the body”). Este compus din corpul fizic ce include creierul, memoria (conștientă și inconștientă) și sistemul nervos, capitalul de inteligență, precum și toate abilitățile și compententele noastre.

      Rolurile principale ale celor 2 componente:

        Self 1: Rolul principal al Selfului 1 este unul mult mai modest decât și l-ar dori, și anume acela de a comunica selfului 2 care sunt obiectivele și apoi de a-l lăsa, cu încredere pe self 2 să le îndeplinească. Un alt rol ar fi acela de a-l expune cât mai mult pe self 2 la modele care să îl ajute să își îmbunătățească memoria cu informație valoroasă, care dacă ar fi să o dezvolte el însuși, i-ar lua foarte mult timp. (”The primary role of self 1 is to set goals for self 2, then to let self 2 perform”).

        Self 2: Rolul său este a pune în practică instrucțiunile primite de la self 1. De cele mai multe ori însă, primește comenzi contradictorii (neîncrederea este un transmițător de lucruri contrare: ”fă un lucru foarte bine, incompetentule!”) sau clare și repetate (”nu ești bun de nimic”, ”nu o să reușești niciodată”), ceea ce încetinește sau blochează cu totul procesele de evoluție și dezvoltare.

        Esențială pentru învățarea accelerată, pentru performanță și în general pentru transpunerea eficientă a cunoștințelor în abilități este natura relației dintre cele 2 componente: self 1 și self 2.

        De cele mai multe ori, relația este una de neîncredere: self 1 nu este nemulțumit de cum se comportă corpul – self 2, pe care ajunge să îl condamne și să îi submineze încrederea în sine, îl judecă. Dacă mintea ce judecă emite judecăți de valoare negativă, adevăratul potențial este blocat de aceste sugestii hipnotice, în acord cu principiul ”devii ceea ce crezi că ești”. Astfel, activitatea constantă de a gândi, ce aparține lui self 1, a minții egoului, produce interferențe și neajunsuri pentru procesele naturale ale selfului 2.

        În mod normal, procesul obișnuit de învățare (când self 1 nu are încredere în self 2), are loc conform următoarelor etape:

        Pasul 1 – Judecarea/ evaluarea comportamentului din trecut și prezent;
        Pasul 2 – Dispunerea schimbării, însoțită de comenzi verbale repetate;
        Pasul 3 – Încercarea din greu pentru a face comportamentele dorite;
        Pasul 4 – Judecata critică a rezultatelor urmată de repetarea procesului.

        Spre deosebire de procesul Jocului Interior al învățării (cand self 1 are încredere în self 2), care se desfășoară fundamental diferit:

        Pasul 1 – Observarea nonjudecativă a comportamentului;
        Pasul 2 – Adresarea comenzii pentru schimbare, prin programarea cu imagini și emoții, fără folosirea instrucțiunilor;
        Pasul 3 – Acordarea corpului libertatea de a face acele acțiuni dorite (”let it happen”);
        Pasul 4 – Observarea cu calm și nonjudecativ rezultatele - observarea procesului până când comportamentul devine unul automat. Apare atunci când self 1 nu investește emoțional în atingerea obiectivului și doar observă cu încredere cum se comportă self 2.

        Deprinderile mentale cele mai importante necesare pentru Jocul Interior:

          Programarea computerului Self 2 mai mult prin imagini decât prin cuvinte (imaginile sunt mai bune decât cuvintele; a arăta este mai eficient decât a spune, a explica; prea multe instrucțiuni pot deveni mai nocive decât chiar lipsa lor; a încerca conștient are de multe ori efecte negative);Încrederea în propriile capacități ale corpului și minții noastre (self 1 să aibă încredere în ceea ce self 2 poate să facă);Perceperea lucrurilor fără a le judeca (”nonjudgmentally”).

          Principiile învățării bazate pe Jocul Interior:

            Deblocarea procesului natural de dezvoltare (”unlearn”) Implică acceptarea acțiunilor noastre fără a le judeca, a le gândi sau analiza; este similar cu a te vedea într-o oglindă, atunci mintea e tăcută și doar reflectă; asta înseamnă conștientizare nonjudecativă/ atenție non-critică (”awareness”/ ”to see things as they are”).

              Transcenderea minții (”Playing out of your mind”/ ”consciously unconscious”/ ”to be mindlessness”) A juca fiind prezent, conștient, fără a gândi prea mult și a încerca din greu (”not over-thinking or over-trying”). Jucătorul devine totuna cu jocul, cu mingea, cu al său corp. Atunci mintea devine liniștită, cu cât mai puține gânduri de îngrijorare, control, vină, regret, pierdere etc. Acest lucru este posibil doar printr-o precepție nonjudecativă și centrată în momentul prezent.

              Încrederea în sine (”Trust Thyself”) - un concept diferit de ”gândire pozitivă” și care nu înseamnă să fii perfect mereu sau să reușești de fiecare dată, ci să ai încredere deplină în corpul și mintea ta că își vor face treaba. ”Letting your body hit the ball”, cuvântul esențial fiind ”a lăsa”/ ”to let”/ a avea încredere, a te elibera de povara judecății, a evaluării, a presiunii și a vinovăției de a nu fi capabil.

              Programarerea rezultatelor (”Programming for results”) Prin arta concentrării, capacitatea de a rămâne în momentul prezent și iubire pentru activitatea desfășurată, se ajunge la fascinația minții, la o stare de concentrare relaxată. Astfel, self 1 al cărui rol principal este de a seta obiective pentru self 2, poate propune imagini clare și concrete pe care self 2 să le îndeplinească (cum să se comporte, ce să zică, ce să facă etc). Dată fiind relația de armonie și încredere dintre self 1 și self 2, sunt ridicate barierele și blocajele și poată fi atinsă performanța.

              Prin eliberarea de judecăți de valoare, programarea prin imagini și senzații și conștientizarea momentului prezent de ”a lăsa să se întâmple” poate fi descoperită propria cale de învățare, cea simplă, naturală, originală, cea care duce la măiestrie, excelență și împlinire.
              Dezvoltare personală